Sari la conținut

Cazinoul din Monte Carlo

Cazinoul din Monte Carlo

Cazinoul din Monte Carlo este unul dintre monumentele care reprezintă o parte din istoria Europei și a lumii. Construit în 1863, acest cazinou are peste 150 de existență, fiind locul în care în data de 18 august 1913, bila de la ruletă a căzut de 26 de ori consecutiv pe culoarea negru. Cu mult înainte ca platformele online evaluate pe să existe și să fie disponibile tuturor jucătorilor, cazinoul din Monte Carlo era singurul loc în care se putea juca la ruletă și alte jocuri de noroc.

Peste 150 de ani de jocuri de cazinou la Monte Carlo

Cu toate că în 1863 a fost finalizată construcția cazinoului, de-a lungul timpului, clădirea a beneficiat de o mulțime de îmbunătățiri. Opera a arhitectului Jules Touzet, cazinoul din Monte Carlo nu a dat randamentul scontat la început. Succesul său s-a datorat lui Francois Blanc, cel care a devenit manager al cazinoului și care a lăsat “casa” cu un profit de 72 de milioane de franci la moartea sa, în 1877.

Cazinoul din Monte Carlo – o istorie

Fațada cazinoului a fost finalizată în 1890, iar până în 1892 turnurile au fost dotate cu o serie de statuete ale sculptorului Fabio Stecchi – “Mediterana”, “Sena”, “Ziua” și “Noaptea”. Laterala din partea dreaptă a cazinoului a fost finalizată în 1906 de arhitectul Arthur Demerlé. Managerul Blanc a investit în mod continuu în îmbunătățirea clădirii, de-a lungul timpului aducându-și aportul arhitecți faimoși, inclusiv cel care s-a ocupat de Opera din Paris – Charles Garnier.

Locația pe care s-a construit ulterior clădirea cazinoului este un platou pe coasta Mării Mediterana.  După ridicarea edificiului dedicat cazinoului, în 1864 a fost construit și un hotel lângă acesta – “Hotel de Paris”. Împrejurimile hotelului și cazinoului sunt cunoscute sub denumirea de “Pătratul de Aur’. Prima sală de jocuri a fost inaugurată în 1878 – “sala Europa”.

Grație priceperii lui Blanc, sălile interioare au obținut un aspect de cazinou veritabil – candelabrele din cristal de Boemia (cu o greutate de 150 de kilograme) și fresce spectaculoase cu peisaje din Monte Carlo. Cazinoul a generat interes și în dezvoltarea altor afaceri, ceea ce a condus la lansarea cafenelelor “Cafes de Paris”.

În anii 1882, 1890 și 1897 sunt aduse noi îmbunătățiri (o terasă amplă – Lézardière sau minarete în stil oriental), ceea ce a făcut ca în 1988, suprafața clădirilor să fie de peste 10,000 de metri pătrați. Erau înregistrare peste 500 de mașini de pacanele, mese de craps, de blackjack și ruletă. Restauratul avea o terasă ce avea 200 de locuri, iar hotelul putea găzdui 250 de persoane.

De remarcat faptul că în 1873, cazinoul din Monte Carlo era singura locație cu jocuri de noroc disponibilă în Europa. În anul 1883 sunt definitivate și spațiile verzi din zona cazinoului, grădinile sale fiind printre cele mai spectaculoase din lume. Începând cu 1890, cazinoul este electrificat. Acest cazinou este și prima locație destinată jocurilor de noroc care dispunea de o explanadă pentru artiști.

Saloanele “Renașterii”, “Europa”, “Rose”, “Salle des Amériques”, “Salle Garnier”, “Salle Medicin”, “Salle Blanche”, “Touzet”, galeriile “Imperiale”, cabaretul, saloanele private și super private pot fi vizitate și astăzi de către turiști. Cazinoul din Monte Carlo rămâne o mărturie a istoriei și un loc de legendă care continuă să atragă jucătorii în ciuda dezvoltării masive a platformelor online de casino.