Casa Vamii, monument istoric si de arta situat la poalele castelului în partea de sud lânga drumul Brasov - Câmpulung, este o constructie realizata în mai multe etape, din zidarie de piatra, caramida si paianta, cu bolti de caramida si plansee de lemn mascate cu tencuiala, cu sarpanta de lemn acoperita cu tigla solzi ascutita. Casa vamii este un complex arhitectural compus din mai multe cladiri: un pavilion central cu subsol partial, parter si etaj (format din doua corpuri unite printr-o pasarela) si trei corpuri anexe unite cu ziduri de piatra si caramida.
La sfârsitul secolului al XIX-lea, cladirile vamii si cetatea trec în administratia Ocolului Silvic pâna la data de 1 decembrie 1920, când, odata cu daruirea castelului de autoritatile orasului Brasov, cladirile vamii intra în proprietatea Reginei Maria, marindu-se cu unele anexe si cu un nou nivel. Din informatiile d-lui Soare Constantin, “castelan” al familiei regale, care a locuit cu familia în pavilionul central al casei, în camerele de la mansarda, aflam ca înainte de venirea Reginei Maria, cladirea vamii avea doar parter prevazut cu "un pod cum au surile", fiind locuita de padurari care aveau "diferite lucruri si seminte de pomi", printre ei numarându-se si " un inginer Albrich de la Brasov", care "a lucrat în mai multe rânduri pentru Majestatea Sa Regina, la aranjarea padurilor de la Castelul Bran".

Lucrarile de restaurare si amenajare au fost conduse de acelasi arhitect sef al Casei Regale, Karel Liman, care a lucrat la restaurarea castelului, modificarile fiind facute în maniera asemanatoare celor din castel, utilizându-se tehnica de constructie “fachwerk”, în care lemnul este element de constructie dar si element decorativ. Imaginile de epoca confirma modificarile arhitecturale prin mansardarea podului, cu aparitia unor elemente de arhitectura în stil neobaroc. Dupa 1929, col. Eugen Zwiedinek, aghiotantul Reginei Maria, a fost "însarcinat cu directia lucrarilor din Bran", prilej cu care estimeaza la 250 000 lei, suma necesara pentru cheltuielile pe anul 1929 privind continuarea lucrarilor de la "Casa Suitei - o casa completa cu 6 camere". Lucrarile de amenajare au prevazut Casa Vamii cu instalatie de apa curenta obtinuta prin captarea unor izvoare din masivul Magura. Iluminatul electric s-a introdus în 1932, odata cu punerea în functiune a microcentralei de pe râul Turcu care asigura curentul electric pentru castel, dar si pentru o serie de gospodarii din vecinatatea castelului al caror numar se ridica în luna ianuarie 1944 la 96 de abonati.
Din memoriile Principesei Ileana aflam ca pe vremea Reginei Maria "toata cladirea aceasta fusese cartierul general pentru cei cu care lucra - aghiotantul, secretarul, ofiterul de posta - si care veneau cu ea peste tot. De asemenea erau aranjate în ea camere de oaspeti pentru cei care nu îi erau prieteni intimi, dar carora dorea sa le ofere o vacanta la munte, în aer proaspat."

Între 1 ianuarie - 20 mai 1930 se înregistreaza "lucrari noi" la locuinta castelanului: casa administratiei, când se termina o soba cu placi de teracota vechi, 4 ferestre duble, se pun sipci la dusumele, se izoleaza peretii, iar masina de gatit se repara si se spoieste, lucrari executate de catre Josef Schnell, maistru zidar la Castelul Bran, precum si lucrari la legatura directa a instalatiei de apa cu hidrantul de siguranta în curtea cladirilor de administratie. În aceeasi perioada se înregistreaza o serie de cheltuieli pentru lucrari de întretinere, executate tot de Josef Schnell, la locuintele suitei, când se repara 17 m2 dusumele cu scânduri noi, se scoate pamântul ud si se înlocuieste cu piatra si pietris uscat, se tencuiesc peretii cu ciment, se vopsesc cu alb 51 m2 usi si ferestre, se vopsesc si se dau cu ceara 170 m2 dusumele, se repara trei ferestre, se pune geam si se monteaza trei zavoare de fier la portile garajelor, iar în iulie 1930 se monteaza o usa la “dl. colonel” - intrare la suita si se modifica postamentul de la "aqvarium", denumire folosita pentru bazinul decorativ, de apa, din curtea castelului dar si pentru cel din fata casei de baie din incinta vamii.
La 1 aprilie 1941 personalul "Administratiei Bunurilor A.S.I. Arhiducesa Ileana" înregistra pe dl. general Zwiedinek, mandatar, si alte trei persoane pentru administratie, o lista cu alti 14 oameni "în serviciu activ" la Mosia Poeni, iar pentru Castelul Bran urmatoarele 7 persoane: Soare Constantin, castelan, Schabel Gheorghe, administrator, Toanci A., vizitiu, Reit Veta, femeie în casa, Mocan Nicolae, gradinar, Iorgu Veta, lucratoare, Nan Maria, lucratoare, unii dintre ei locuind în Casa Vamii. Din 1942 administrator al Castelului Bran este Carol Gutmann, prilej cu care au loc o serie de lucrari noi, pentru amenajarea locuintei administratorului, probabil în Casa Vamii.
Din 1944, cladirea vamii urma sa devina casa familiei Principesei Ileana, pentru urmatorii patru ani, "cu exceptia unor scurte perioade în timpul verii", când îsi puteau permite sa locuiasca la castel. Din 1948, familia princiara a fost nevoita sa plece în exil, proprietatea urmând sa intre în patrimoniul statului.

În luna aprilie 1944 s-au înregistrat o serie de "cheltuieli facute cu aranjarea apartamentelor de jos (Casa Vamii) ca locuinta pentru Casa Domnitei Ileana", fiind executate lucrari de tâmplarie si vopsitorie de catre M. Rucareanu, lucrari la instalatia electrica care au fost facute de Ion Fânaru, cele de la instalatia de apa la baie si canal de firma Fabricius din Brasov. Cu acest prilej s-a montat si o soba de teracota Schmidt si s-au curatat alte trei de catre Gheorghe Stefan.
O descriere a cladirii vamii o întâlnim tot în memoriile Printesei Ileana: " În primavara anului 1944, pentru ca vremea era înca rece, i-am dus pe copiii mai mici într-o cladire placuta, la picioarele dealului pe care se înalta castelul. Aceasta cladire adapostise la vremea ei vama, pentru ca Branul se gasea pe fosta frontiera dintre România si Transilvania. Erau de fapt doua case cu etaj, unite printr-o pasarela larga, pe care noi o foloseam ca sufragerie. Peretii erau grosi, tavanul jos, iar podelele erau facute din scânduri late si închise la culoare. Tot interiorul era vopsit în alb, ca mai în toate casele românesti. La ferestre erau ghivece cu condurul doamnei si în general era un loc foarte agreabil pentru ceea ce credeam noi atunci ca va fi o locuinta temporara. La fiecare capat, aceasta casa cu doua corpuri se continua cu ziduri înalte. La un capat acestea formau o curte ca de ferma, în care tineam niste pui, gâste si animalele copiilor - iepuri, inclusiv un iepure alb de Angora si un pui de cerb orfan. La celalalt capat, între zidurile înalte, erau adapostite un garaj si camera de garda, caci, cum se obisnuieste la orice resedinta regala, aveam o mica garda cu noi întotdeauna si câte o santinela la fiecare poarta."

Inventarele de epoca mentioneza ca interioarele cuprindeau piese de provenienta diferita, cele mai multe obiecte disparând dupa 1948 si doar o mica parte pastrându-se în colectia muzeului. De la dl. Constantin Soare aflam ca mobilierul "rococo" se afla la vama în "prima camera", iar conform inventarului din 1938 piesele neorococo, erau mentionate în odaia 1 (magazie). În 1948, cele mai multe piese ale acestei garnituri se gaseau depozitate în Casa Mare (Colonia A.C.F.), în Casa Vamii ramânând comoda si masa cu placa de cristal, mutata în camera de toaleta.
Tablourile preferate, care decorau aceste interioare, erau îndeosebi cele cu teme marine sau portretele de familie, unele dintre ele pastrându-se si astazi în colectia muzeului: pictura în ulei " Printesa Elisabeta" de Lucasievici din dormitorul copiilor, din camera lui Stefan doua lucrari de Dimitrie Stiubei cu subiecte marine "vas cu pânze pe mare furtunoasa", "mare agitata si pescarusi zburând", o pictura de Lucasievici "Ileana lânga soba" si o lucrare de C. Constantinescu reprezentând un "colt de mare cu trei barci", din sufragerie "Printesa Alexandra" de Lucasievici, lucrare pictata în anul 1945 si un peisaj din Balcic de C. Constantinescu. Pictura " Calaret cu steag rosu" semnata de Rouband în 1892 se afla în camera Principesei Ileana. În camerele domnului colonel erau preferate scenele de razboi semnate Stoica.
Din anul 1922 pâna la sfârsitul anului 1947 în corpul anexa dinspre sud, cu garaj, atelier si telefoane a functionat "Posta Bran Castel". Garajele se aflau în incinta vamii fiind mentionate doua masini pentru Castelul Bran la data de 29.03.1945, din cele 8 masini aflate în proprietatea Arhiducesei Ileana, un Plymouth Livraison, pentru bagaje si persoane si un Farge Camion (camioneta), mostenite de la Regina Maria.

Dupa 1948 cladirea vamii este atribuita Ministerului Silviculturii, în corpul principal al cladirii functionând, la parter, birourile Ocolului Silvic, iar la etaj erau camere de protocol, personalul având camere tot la etaj în partea dinspre sud.
În luna decembrie 1957, tema de proiectare pentru lucrarile de reparatii, conservare si amenajari la "Complexul Castelului Bran", propunea pentru cladirea fosta vama, amenajarea unui muzeu cu prezentarea relatiilor de comert, transporturi, vama, iar pentru cladirea fost Ocol Silvic, amenajarea de locuinte pentru personal, birouri administrative, depozite precum si o sectie documentara în care sa se prezinte istoricul Castelului Bran. Reconstituirea muzeistica a institutiei vamale medievale de la Bran s-a realizat abia în 1987, când se amenajeaza expozitia "Vama Bran" în câteva sali de la parterul pavilionului central.

Nicoleta Petcu